Lumea artelor marțiale a fost zguduită de o revelație care pune sub semnul întrebării una dintre cele mai celebre demonstrații de viteză din istorie. La Long Beach International Karate Championships din 1967, Bruce Lee, pe atunci un star în ascensiune, a provocat un campion mondial de patru ori, Vic Moore, la un test de reflexe: să blocheze un pumn lansat de la doar doi pași distanță. Ceea ce a urmat, filmat și difuzat de zeci de ani, a fost considerat dovada incontestabilă a vitezei supraomenești a lui Lee.
Dar acum, la mai bine de cinci decenii distanță, o altă versiune a evenimentului, susținută de Moore însuși, amenință să rescrie acea pagină de istorie.
Moore, un luptător de renume care a străbătut barierele rasiale în competițiile de karate, a declarat în repetate rânduri că demonstrația nu a fost deloc ceea ce pare pe peliculă. Potrivit lui, cele două părți au convenit ca pumnii să fie îndreptați spre piept, nu spre față. El susține că a blocat primii doi pumni, așa cum fusese stabilit, după care Bruce Lee a rupt înțelegerea și a tras un pumn direct în cap.
Moore afirmă că a ripostat și că a lovit la rândul său. Această relatare contrazice flagrant imaginea clasică: cea a lui Moore rămânând cu mâna în aer, neputincios în fața a opt pumni.
Documentarul „Grandmaster: The Vic Moore Story” al regizorului Christopher Everett aduce în prim-plan exact această dispută, susținând că echipa lui Bruce Lee a manipulat înregistrările. Se spune că doar încercarea care a părut cel mai aproape de o lovitură curată a fost difuzată în mod repetat, în timp ce celelalte tentative, în care Moore ar fi blocat sau ripostat, au fost tăiate. Dacă aceste acuzații sunt adevărate, atunci una dintre cele mai emblematice dovezi ale geniului lui Bruce Lee este, de fapt, o construcție mediatică atent șlefuită.
În spatele acestui moment se află o poveste mult mai amplă. Bruce Lee, născut în San Francisco și crescut în Hong Kong, a fost un bătaie de stradă transformat în discipol al legendarului Ip Man. Învățătura de Wing Chun, brutală și directă, l-a modelat, dar Lee nu s-a oprit niciodată aici.
A ajuns în America sărac, fără nimic, și a construit de la zero o școală de kung fu în subsolul unui magazin, alături de Taky Kimura, un fost internat în lagărele pentru japonezi-americani. Kimura, devenit primul său asistent, a fost cel care, ani mai târziu, a demonstrat orb pe scenă cum Lee putea intercepta lovituri nevăzute.
Demonstrația de la Long Beach din 1964 fusese cea care l-a propulsat pe Lee în fața Hollywoodului. Atunci, pumnul de la un inch și viteza mâinii sale au lăsat asistența mută. Trei ani mai târziu, în 1967, Lee s-a întors pe aceeași scenă, dar acum era o celebritate, cu un rol în serialul „The Green Hornet” și cu o reputație de apărat.
În sală se aflau Chuck Norris, Mike Stone și Joe Lewis, cei mai temuți campioni de karate ai Americii. Toți așteptau să vadă dacă legenda este adevărată sau dacă acest „prodigiu” al kung fu-ului va fi demascat.
Vic Moore, unul dintre primii campioni de karate de culoare care a spart barierele rasiale într-o lume dominată de albi, a acceptat provocarea. Nu era un simplu voluntar. Era un luptător de elită, cu un palmares impresionant, care își câștigase respectul prin forță și determinare.
Ceea ce s-a întâmplat pe scenă a fost mai mult decât un test de viteză. A fost o confruntare între două lumi: una a kung fu-ului revoluționar și cea a karate-ului tradițional.
Bruce Lee a demonstrat faimosul „pumn de la un inch”, lovind un voluntar atât de puternic încât acesta a fost proiectat în mulțime. A făcut flotări pe două degete, și-a legat la ochi și a blocat loviturile lui Kimura. Apoi a venit momentul cu Moore.
Lee a încercat de opt ori să lovească fața lui Moore, iar Moore, conform versiunii oficiale, nu a reușit să blocheze niciuna. Dar Moore spune că a blocat primele două, că a fost lovit în cap fără avertisment și că a răspuns cu lovituri proprii. Cine spune adevărul?
Bill Wallace, un alt luptător respectat care a asistat la demonstrație, susține că Moore nu a blocat niciun pumn și nu a lovit niciodată. Pe de altă parte, Steve Muhammad, un alt artist marțial, l-a susținut pe Moore. Două persoane credibile, două amintiri complet diferite ale acelorași câteva secunde.
Aceasta este esența conflictului care nu s-a stins niciodată.
Moore nu a dispărut după acea noapte. A câștigat patru titluri mondiale, a deschis școli de karate în Ohio și Carolina de Nord și a contribuit la aducerea kickboxing-ului în televiziunea națională. Cu toate acestea, pentru publicul larg, el a rămas „omul care a pierdut în fața lui Bruce Lee”.
A petrecut peste 50 de ani încercând să corecteze o poveste pe care restul lumii o credea încheiată.
În centrul acestei dispute se află o întrebare fundamentală despre cum se construiește mitul. Bruce Lee a fost cu adevărat de neînvins? Sau istoria artelor marțiale a ales în mod convenabil să păstreze o singură versiune, cea mai spectaculoasă, în timp ce cealaltă a fost lăsată în umbră?
Filmările originale, difuzate de Black Belt Magazine și preluate de nenumărate ori, au fost tăiate și rearanjate de-a lungul deceniilor. Chiar și astăzi, experții nu se pot pune de acord asupra numărului exact de încercări incluse în versiunile finale.
Această poveste nu este doar despre o demonstrație de viteză. Este despre lupta pentru adevăr într-o lume în care percepția publică este adesea mai puternică decât faptele. Vic Moore a murit în 2021, dar mărturia sa rămâne vie.
Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Long Beach în 1967 nu poate fi știut cu certitudine, dar ceea ce putem face este să ascultăm ambele părți și să decidem singuri. În comentarii, spuneți-ne ce credeți că s-a întâmplat cu adevărat.
