Împăratul Vasile al II-lea, cunoscut sub numele de „Omorâtorul de Bulgari”, a încetat din viață astăzi, 15 decembrie 1025, la vârsta de aproximativ 69 de ani, după o domnie de aproape cinci decenii care a transformat Imperiul Bizantin într-o superputere a lumii medievale. Suveranul, care a preluat puterea într-o perioadă de declin și a lăsat în urmă un imperiu la apogeul său teritorial, a murit în capitala sa, Constantinopol, lăsând o moștenire de neșters.
În momentul urcării pe tron în anul 963, Vasile era doar un copil de cinci ani, iar imperiul era sfâșiat de intrigi de palat și amenințat de inamici puternici. Mama sa, împărăteasa Teofano, a încercat să stabilizeze situația, dar tânărul împărat a fost umbrit de regenți și generali ambițioși precum Nicefor Focas și Ioan Tzimiskes. Abia după ce a înlăturat influența unchiului său, eunucul Vasile Lakanpenos, în anul 985, a început să domnească efectiv.
Primii ani ai domniei sale au fost marcați de o serie de înfrângeri umilitoare. În anul 986, Vasile a suferit o catastrofală înfrângere în fața bulgarilor la Porțile lui Traian, unde armata sa a fost aproape nimicită de țarul Samuil. „A fost o lecție dureroasă pentru un tânăr împărat care încerca să-și dovedească abilitățile militare”, notează cronicarii contemporani.
Disperat, a fost nevoit să ceară ajutorul prințului Vladimir de Kiev, oferindu-i în schimb mâna surorii sale, Ana.
Victoria decisivă împotriva rebelilor interni, în special împotriva lui Bardas Focas și Bardas Skleros, i-a consolidat puterea. Cu ajutorul noii sale gărzi personale varange, compusă din mercenari scandinavi și slavi, Vasile a zdrobit rebeliunile aristocrației anatoliene și a început să se concentreze asupra marelui său obiectiv: subjugarea Imperiului Bulgar.
Războiul cu Bulgaria a durat mai bine de patru decenii și a fost caracterizat de o brutalitate fără precedent. După ani de campanii obositoare și războaie de uzură, Vasile a reușit să încercuiască forțele bulgare în bătălia de la Kleidion din anul 1014. Acolo, armata bizantină, condusă personal de împărat, a zdrobit rezistența bulgară.
Ceea ce a urmat a intrat în legendă: Vasile a ordonat orbirea a peste 15. 000 de prizonieri bulgari, lăsând un singur ochi la fiecare sută de soldați pentru a-i conduce înapoi la țarul lor. „Când țarul Samuil a văzut coloanele de soldați orbi, a suferit un atac de cord și a murit câteva zile mai târziu”, scriu cronicarii.
Această cruzime i-a adus supranumele de „Vrajașul de Bulgari” și a marcat sfârșitul efectiv al rezistenței bulgare. Până în anul 1018, întregul teritoriu al Bulgariei fusese anexat Imperiului Bizantin, iar Vasile a transformat țara într-o provincie, păstrând însă o parte din autonomia și tradițiile locale.
Pe lângă campaniile balcanice, Vasile a fost un strateg desăvârșit și în alte teatre de război. În Italia de Sud, generalul său Vasile Boioanes a înfrânt coaliția lombardo-normandă la Cannae în anul 1018, asigurând dominația bizantină în regiune. În Orient, Vasile a făcut față amenințării fatimide și a Georgiei, câștigând bătălia de la Svindax în anul 1022 și anexând importante teritorii armenești și georgiene.
„Vasile al II-lea nu a fost doar un cuceritor nemilos, ci și un administrator de excepție”, subliniază istoricii. „A umplut vistieria imperială, a reformat sistemul fiscal și a limitat puterea aristocrației, creând un stat puternic și stabil.” Moartea sa lasă în urmă un imperiu care se întinde de la Dunăre până în Siria și de la Italia până în Armenia, cel mai mare teritoriu controlat de Bizanț în ultimele patru secole.
Cu toate acestea, domnia lui Vasile se încheie fără un moștenitor direct. Împăratul nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, iar tronul va trece fratelui său, Constantin al VIII-lea, un om mai puțin capabil. „Imperiul pe care l-a construit va rezista, dar fără conducerea sa fermă, semințele declinului au fost deja semănate”, avertizează analiștii.
Funeraliile sale vor avea loc în Biserica Sfinților Apostoli, alături de marii împărați ai Romei, iar istoria îl va aminti ca pe unul dintre cei mai formidabili conducători pe care i-a cunoscut vreodată lumea.
